duminică, 7 noiembrie 2010

Vulcanul Păunescu s-a stins, dar ce frumos munte ne-a lăsat!


E o inflatie de pro-Păunescu în cetate... E chiar banal să încep si eu să scriu pe acilea despre el, dar nu pot altfel. Si stiti de ce? Pentru că am crescut cu el, am iubit cu el, m-am maturizat cu el, mi-am crescut copilul si mi-am privit părintii raportâdu-mă si la el. Adrian Păunescu a fost în viata mea, fără să mă stie....

A mai si gresit în viată, că om a fost. Iar omul Păunescu se duce la Ceruri. Contează poezia lui astăzi? Eu cred că da. Si pentru noi, cei care mai rămânem...si pentru cei care vor veni. Iar opera lui toată va fi judecată si în Cer, nu de către critici literari, ci pentru efectele ei asupra noastră. Dacă ne privim pe noi, cei care l-am cunoscut, e imposibil să nu simtim recunostintă.

Să-l pomenim în rugăciunile noastre, căci pleacă... lăsându-ne...tot ce a iubit.

9 comentarii:

  1. Și, totuși, există iubire…Aceasta este expresia care rezumă toată viața unui OM. Într-o lume tot mai cenușie, Adrian Păunescu a constituit pata de lumină care să confere speranță surghiuniților sorții.

    El, titanul, nu mai este…S-a stins încet, în contrast cu impetuozitatea sa, rănit în suflet și lovit în inimă a preferat să nu mai aparțină lumii acesteia.

    A “evadat” dintre noi cu sufletul măcinat și cu memoria pătată. Vânat și “exilat”, Păunescu și-a dus cu el povara unei suferințe pe care nu i-o putea genera decât dragostea de oameni. A iubit, lăsându-ne moștenire spiritul său. Pe care suntem obligați să îl conservăm.

    RăspundețiȘtergere
  2. M-am uitat la oamenii care au fost la înmormântare: politicieni, multi de slabă calitate, artisti minunati,fratii nostri basarabeni, preoti si poporul iubitor. A fost un urias măcinat de politică, dar întărit de iubire si de artă.

    RăspundețiȘtergere
  3. Astazi am senzatia ca fiecare vers din orice poezie de-a sa i se potriveste;parca toata viata nu ar fi facut decat sa cladeasca o piramida,caramida de caramida,care la final sa-i reflecte viata,opera,existenta.
    Piramida s-a inaltat ce s-a inaltat pana ce varful i-a strapuns inima de preaplin,"depreamultpatriotism",de "preamultatara".
    Dramatismul poeziilor sale ne-a umplut noua ochii de lacrimi si inima lui de durere.
    Presupun ca isi va prezenta viata acolo,sus,in ceruri,tot in versuri.
    "Azi lumina din lumina
    Pamantu-n trupuri ne e greu,
    Dar e usor cand se inchina:
    Cu noi e Dumnezeu.

    Am ostenit de atata noapte
    Dar vom iesi din defileu
    Pentru lumina sfintei soapte:
    Cu noi e Dumnezeu.

    Nu suntem niste animale
    Cu suflet amanat mereu
    In noi e mila si e jale
    Cu noi, cu noi e Dumnezeu.

    Luati lumina din lumina
    Paharuri curg din minereu
    Credinta noastra e crestina
    Cu noi e Dumnezeu."

    RăspundețiȘtergere
  4. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

    Pana ieri nu am stiut mare lucru despre Adrian Paunescu, asa ca m-am apucat sa citesc cateva poezii din volumele "totusi iubirea" si "Locuri comune".
    Sunt strofe din poezii care nu-mi plac si nu le vad rostul dar, sunt si strofe sau poezii intregi care imi plac.
    Mi-am intrebat parintii despre "Cenaclul Flacara" si mi-au spus ca a fost rampa de lansare pentru multe valori ca:Hrusca, Ducu Bertzi s,a. dar era si multa "umplutura", oameni care n-aveau de-a face cu muzica si poezia.
    Dinescu spunea despre Paunescu ca a fost asemeni uniu "fenomen natural: vijelie, furtuna, cutremur".
    Cred ca aceasta exprimare are doua aspecte:forta unor asemenea fenomene dar si... efectele lor secundare.
    Am mai aflat ca a fost un fan inrait al societatii comuniste si conducatorilor ei.
    Si atunci, intreb eu, ca un copil ce sunt si fara nicio anticipare, istoria cum il va inregistra?
    Nu vreau sa judec, pentru cele omenesti exista un singur Judecator, dar pe atatia sfinti ai inghisorilor comuniste(nici la scoala nu am aflat multe despre ei) i-a ingropat cineva cu onoruri militare?
    Repet, doar intreb, pentru ca am auzit si citit si pro si contra.

    RăspundețiȘtergere
  5. Luiza dragă, întelepte întrebări ai pus. Întelepte si smerite. Eu cred că Adrian Păunescu le-a îmbinat pe toate, bune si rele. Să privim ce va rămâne în urma lui, după ce pasiunile se vor fi potolit nitel!

    Sfintii închisorilor comuniste? Pe sfinti nu-i îngroapă nimeni cu onoruri omenesti, dar îi asteaptă corul îngerilor si al celorlalti sfinti. Ce nevoie au ei de onorurile oamenilor?

    RăspundețiȘtergere
  6. :)
    Bun regasit, tuturor!
    Mi-a placut raspunsul tau, Claudiu:
    "Pe sfinti nu-i îngroapă nimeni cu onoruri omenesti, dar îi asteaptă corul îngerilor si al celorlalti sfinti. Ce nevoie au ei de onorurile oamenilor?"

    @Christinne L, indreptatiti ar fi si zecile de mii de sclavi omorati precum vitele sa-si ceara dreptul la onorurile omenesti!
    Dinescu spune una, Prigoana spune alta.. functie de subeictivismul fiecaruia, de perceptie si rezonanta.
    Fiecare dintre noi are datoria sa discearna din multitudinea informationala, sa cantareasca si sa decida ce blameaza!
    Cu amendamentul: Paunescu a fost om, nu calugar, nu popa, nu patriarh, nu papa!
    Pentru a putea rezista "fenomenul flacara" a trebuit sa platesaca tribut. Nu puteai sa cladesti ceva, fara sa dai "spaga" (coplata)!
    Ca si azi!
    Cei ce sunt in fuctii de conducere in aparatul de stat... platesc tribut.
    Nu se mai numeste comunism, insa tot o forma de comunism este! Poate una si mai hidoasa. Se ia tot, insa nu se mai da nimic in schimb.
    Politizam actul cultural azi, ca si ieri!

    RăspundețiȘtergere
  7. Tzuguiatule, călugării, preotii, patriarhul si papa...sunt si ei oameni.

    Ai vorbit despre tribut. Să vorbim si despre beneficiile personale. Nu de alta, doar de dragul adevărului. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. :)
    Ai dreptate, sunt si ei oameni, insa in slujba Domnului, nu a omului.
    E o diferenta nu numai de forma, ci si de continut.

    Despre beneficiile personale?
    Ale cui?
    :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Cei care sunt în slujba Domnului îi sunt folositori omului. Putini, însă, dintre cei care se cred a fi în slujba omului îi sunt cu adevărat folositor acestuia.

    Beneficii? Neimportant subiect. Mă refeream la beneficiile personale ale celor care ocupă functii pe criterii politice.

    RăspundețiȘtergere