luni, 30 aprilie 2012

Dor de Rai

Când un suflet
a coborât în copil,
un alt suflet
i-a trimis,
ca să-i tină de dor,
o floare.

Pe ochi de apă...
un lotus boboc,
timid,
s-a deschis...
când un alt suflet,
într-un alt copil,
întrupatu-s-a.

Pluteste frumos
floarea de lotus,
culoarea Raiului
păstrând.

Sunt flori mii
în viata mea
si-n a ta,
in vietile lor,
multicolore,
dar toti tânjim
după albul
luminos
al lotusului.

E în el
fericirea Edenului
si zâmbetul lin.

Bătrân...
când urcă...
un suflet...îl lasă
de dor.

I-l va aduce,
însă,
un alt suflet,
căci locul său
între cele îngeresti
se află.

marți, 24 aprilie 2012

Un spectacol înăltător al Corului Unison

Din prima clipă în care am citit că Biserica Ortodoxă "Sfintii Apostoli Petru si Pavel" din Ghimbav va găzdui concertul Corului Unison am luat decizia de a merge. Nu sunt un meloman si mi s-a spus deseori că n-am ureche muzicală, dar mi se părea firesc să merg. Simteam pasiunea si fascinatia pe care le trăiesc si le revarsă, la unison, si mari si mici. Am văzut fotografii si filmulete pe net despre acest cor si ceva îmi spunea că, dincolo de imagini, e viată autentică. Atât de putini si atât de rar trăiesc autenticul, încât as merge oricât să-l întâlnesc. Din fericire, uneori e atât de aproape. În astă seară l-am întâlnit în Ghimbav. Curtea bisericii s-a transformat într-o parcare generoasă, dar neîncăpătoare. Dacă eram într-un desen animat, puteam să parchez, căci încercam, negresit să o asez pe cant. În realitate, însă, am parcat chiar lângă scări, lăsând un spatiu suficient oricărui sofer priceput. Cum în România nu există soferi care să se creadă nepriceputi, am mizat pe faptul că nu voi fi, totusi, detestat sau că, măcar, nu voi afla. Cine, însă, credeti că era atent la locul în care parcam eu? Ati ghicit! Nimeni. Puteam să parchez si tancul pe cea mai fitoasă masină si nimeni nu se scandaliza, căci Corul Unison absorbea toată atentia oamenilor. E un spectacol extraordinar să vezi copii atât de disciplinati cântând chiar la unison si un dirijor atât de nonconformist, cu uimitoare miscări de chirurg, totusi, invocând si coborând bucuria în formă pură, ridicând  sufletele si desenând zâmbete pe chipurile celor prezenti. 

Oamenii pasionati ne aduc un colt de Rai prin tot ceea ce trăiesc si, dăruindu-se artei, ne înaltă pe toti. E înăltător să simti atâtea suflete vibrând, atâtia oameni miscându-se ca unul si atâtea glasuri încântând, toate cu bucurie si întru bucurie. La sfârsit...freamătul copiilor revărsându-se către profesorul lor, ca o multumire si ca o îmbrătisare de grup, ca un ocean de recunostintă, ocean în care s-a adunat si toată admiratia publicului...freamătul acela...tineresc si entuziast mi-a rămas adânc întipărit în memorie. 

A fost o seară minunată! Multumesc, Unison si tuturor OAMENILOR lui, de toate vârstele! :) 

duminică, 22 aprilie 2012

Pace vouă!





Sfânta Evanghelie după Ioan


19.Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!
20.Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul.
21.Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
22.Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;
23.Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.
24.Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus.
25.Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.
26.Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă!
27.Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios.
28.A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu!


În timpul unei predici, părintele din parohia noastră a spus: "După ce Hristos a fost răstignit si îngropat, a Înviat si s-a arătat ucenicilor, în prima zi a săptămânii si după 8 zile, cu salutul Pace vouă!. Nu i-a întrebat unde au fost, de ce au fugit, de ce s-au lepădat... Doar atât le-a spus: Pace vouă!" 

Duminica Tomei mi-a fost mereu dragă. După Înviere si după Săptămâna Luminată, pacea rămâne si în sufletul necredinciosilor celor cu căutare sinceră, iar răspunsul tuturor, mai devreme sau mai târziu, va fi: Domnul meu şi Dumnezeul meu! 

marți, 17 aprilie 2012

Si ei sunt România

Astăzi am vizitat Biserica Fortificată din Viscri... Aer medieval, miros de lemn vechi, istoria la ea acasă... Cel mai mult, însă, m-a impresionat atitudinea pe care doamna care ne era ghid o avea fată de tigani. Sunt în sat 300 de membri ai acestei etnii, oameni integrati în comunitate si care nu comit infractiuni. Mi-am amintit atunci de discutia pe care am avut-o cu câtiva cetăteni veniti din Austria cu privire la problemele pe care noi presupuneam că le-ar avea ei cu tiganii. Nici vorbă de asa ceva. Austriecii îi priveau ca pe unii care au obiceiurile lor proprii, ca pe niste nomazi uneori, dansatori, dar cetăteni austrieci fără probleme de integrare. Nici urmă de dispret sau de revoltă în glasurile lor. Mai degrabă simpatie.

Cum se face că tiganii din Viscri si cei din Austria nu sunt niste paria, pe când în societatea românească a crescut demonul marginalizării celor din această etnie? Cum de cultura superioară nu a influentat cultura celor atât de dispretuiti? Sau a influentat-o? Furtul, smecheria ieftină, "descurcăreala" le întâlnim atât la tigani, cât si la români si încă la multi altii. Lipsa de disciplină ne caracterizează si uneori ne si lăudăm cu ea. Nesimtirea e la ea acasă în blocuri, în case, pe străzi, în magazine, în piete... De ce ne plângem de tigani, când bârnele din ochii nostri stau neatinse? 

Mda... Poate că avem nevoie de tigani ca să dăm vina pe ei pentru tot ceea ce noi nu suntem în stare să facem bun, pentru tot ceea ce înseamnă esec, furtisag, minciună... În realitate, un popor care îi valorizează pe ceilalti se valorizează si pe el. Încercând să căutăm calităti la cei apropiati, vom găsi și între noi ceea ce e mai bun si vom lăsa binele să crească. Facem parte dintr-un popor frumos, crescut în spirit crestin si avem capacitatea de a ne reveni din indiferenta, ori chiar din dezgustul pe care le avem chiar si fată de ceea ce e bun în fiecare dintre oameni, indiferent de nationalitate, de culoarea pielii sau de locul de bastină. Nu suntem atoatestiutori, iar omul e o comoară de mistere. Cunosc multi tigani si am văzut că pot fi foarte sufletisti. Stiti că, în miez de noapte fiind, am rămas cu masina în drum, foarte departe de casă? Ghiciti câti dintre cei care au oprit să mă ajute erau tigani? Toti, să stiti! Si...surpriză! Nu m-a tâlhărit niciunul. Celelalte calităti vă las pe voi să le descoperiti! Aveti nevoie doar de atitudine pozitivă. Amintiti-vă că Dumnezeu a spus să-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi însine! A spus cumva si "dacă nu e tigan"? Hmmm... Parcă nu... Nu-i asa?