sâmbătă, 29 ianuarie 2011

România redivivus!

România este bolnavă. Da, este bolnavă de ură, o ură viscerală care porneste de jos, asemenea unui gheizer, ajunge până la vârf si apoi se revarsă tot asupra noastră.

Ati observat că există foarte multi profesori care îsi urăsc elevii, medici care îsi urăsc pacientii, sefi care îsi urăsc subordonatii, ministri si presedinti care îsi revarsă dispretul asupra tuturor.? Ura, de multe ori, este reciprocă. Bineînteles, suntem tentati să dăm vina pe conducători pentru toată această ură, dar să stăm putin strâmb si să gândim drept! De votat, am votat din ură. Oamenii buni au candidat, dar au avut sanse mici, asa că unii s-au retras. Noi i-am votat pe cei care ne-au mintit mai frumos. Ei nu au stiut să mintă... Apoi, am început să alegem răul cel mai mic. Nu stiam că mic înseamnă pui. Da, am ales pui de răi. Acum, puii au crescut si au început să ne rontăie. Ne doare, dar încă nu reactionăm. Cel mult, aruncăm privirile spre alti pui. Or fi mai buni sau mai răi?

Solutia? Păi, întotdeauna, solutia împotriva urii este iubirea. Să-i votăm pe cei care merită, nu ca să le-o facem altora, să spunem ce avem de spus, să reactionăm. Fără ură, fără resentimente, dar ferm! Oricât am fi de sceptici, trebuie să recunoastem că încă mai există oameni buni, chiar si în politică. Să-i cultivăm, indiferent în ce partid s-ar afla! De-om promova ură, ură om avea, de-om cultiva valori, de ele ne-om bucura. Culegem ceea ce am sădit. E vremea să iubim grâul si să lăsăm deoparte neghina.

Să ne luăm pastila de iubire si să redevenim capabili de a recunoaste valoarea!

duminică, 23 ianuarie 2011

Dezbinare în Ziua Unirii...

Ziua Unirii Principatelor Române ne găseste mai dezbinati decât oricând. Nu ne mai gândim la fratii nostri basarabeni, nici la fratii cei de lângă noi. Cu ochii injectati, asteptăm pumnul politic să ne lovească în fată, mâna neglijentă să ne intre în buzunare si ne bucurăm când încă nu primim noi lovitura cea mare.

Si apoi...auzim ipocritul: "Să vă bucurati de Ziua Unirii!"

marți, 18 ianuarie 2011

Flăcări îmbrătisate

De multe ori am auzit vorbindu-se despre viata unui om bun ca despre o lumânare: răspândeste lumină, căldură si se dăruieste...arzând pentru ceilalti, cu dor de Dumnezeu.... Zilele trecute...tineam în mână două lumânări pentru doi oameni dragi: bunicii mei. În timp ce părintele spunea rugăciunea parastasului pentru ei, gândindu-mă la dragostea lor, am apropiat lumânările...într-un unghi ascutit. Am observat că flacăra rezultată din împreună-arderea celor două lumânări este mai mare decât ar fi "suma" lor, dacă ar arde separat....

M-am gândit la lumina si la căldura fiecărui om... Neiubind, lumina lui ar fi mai palidă, dar iubirea dăruieste o flacără minunată, strălucitoare, dansând spre cer...

marți, 4 ianuarie 2011

Capcana gândului nedepănat

România de azi este guvernată de clisee. E atât de greu să întâlnesti sansa unei discutii aplicate si argumentate... Chiar sila acesta de clisee ieftine devine tot un cliseu. Problema este că există oameni care manipulează cu mare usurintă aceste stereotipii si duc poporul de nas. Asa ajungem să fim condusi de oameni incorecti, căci doar o constiintă strâmbă îi poate permite omului să însele si să manipuleze cu seninătate.

Cliseele, însă, nu sunt manevrate doar la nivel politic "înalt", ci la toate nivelurile. Ne-au invadat mintile si ne facilitează dresajul. Suntem neliberi... Mai bine zis, suntem liberi să punem botu'... De ce vedem doar coltul ideii si credem că stim totul? De fapt, adevărul este la celălalt capăt al gândului, iar doi oameni care comunică lăsând gândurile să se scurgă natural se apropie întotdeauna de adevărul dintre ei.

Solutia e simplă. Să nu credem că stim, ci să căutăm mereu! Chiar si în credintă, căutarea e bună si ne mentine vitalitatea intelectuală. Teama de a depăna idei, graba de a le arunca în sertare pe care altii ne-au scris etichete, lenea intelectuală si cramponarea în cele cele două colturi de gânduri care ne-au zgâriat neuronii sunt cele care ne fac atât de vulnerabili în fata manipulărilor de tot felul.

Pare usor... O fi?