marți, 18 ianuarie 2011

Flăcări îmbrătisate

De multe ori am auzit vorbindu-se despre viata unui om bun ca despre o lumânare: răspândeste lumină, căldură si se dăruieste...arzând pentru ceilalti, cu dor de Dumnezeu.... Zilele trecute...tineam în mână două lumânări pentru doi oameni dragi: bunicii mei. În timp ce părintele spunea rugăciunea parastasului pentru ei, gândindu-mă la dragostea lor, am apropiat lumânările...într-un unghi ascutit. Am observat că flacăra rezultată din împreună-arderea celor două lumânări este mai mare decât ar fi "suma" lor, dacă ar arde separat....

M-am gândit la lumina si la căldura fiecărui om... Neiubind, lumina lui ar fi mai palidă, dar iubirea dăruieste o flacără minunată, strălucitoare, dansând spre cer...

3 comentarii:

  1. da! asa este! postul tau ma face sa ma gandesc la starea androginala... :X
    ce frumos!

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumoasa ideea..impreuna flacarile ard mai puternic...si rezista mai bine curentilor de aer. Totusi..trebuie avut grija sa nu izbucneasca incendii :)

    RăspundețiȘtergere