sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Morar Turbincă

Toată povestea asta cu primarii PDL îmi aminteste de Ivan Turbinca. Acesta, ba îi transmitea Mortii că trei ani va trebui să mănânce numai pădure bătrână, ba alți trei ani numai pădure tânără, ori "numai vlăstare fragede, răchițică, smicele, nuiele"...

Nu stiu ce-o fi în mintea Morarului, dar se pare că acum s-a transmis ca DNA să macine alesi locali portocalii. Nu m-as întrista, dar noua dreptate pare a fi gătită la flacăra violet.

Cugetări…înainte de toaletare

M-am umplut de duşmani ca un câine de purici. Unii se lasă transportanţi până ajung la alti câini şi abia sar, de plini ce sunt. Dacă aţi auzi cum le topăie globulele mele prin burţile nesătule. Albe, roşii, nu mai contează. Degeaba încerci o discuţie… Aţi văzut vreodată puricii conversând cu câinele din dotare? Nu, ei doar sug, îşi lasă excrementele şi sar. Uneori strigă la stele verzi, ori scot tot felul de gogonate, după sufletele lor.

Ştiti, însă, ce mi se pare cu adevărat ticălos? Unii par chiar politicoşi. Mimează respectul și te-ar umple de sânge.

Zdrenţăros...merg mai departe. Ca şi amicul meu din poezia lui Arghezi, mai înjur cu un lătrat, că, no, sunt mai de la ţară. Da, ştiu, m-am obişnuit cu ei. Unii ar spune că trăim ca într-o simbioză. Eu şi ei... Ei, da’! Si? Nu strică o toaletare.

marți, 15 noiembrie 2011

Miez de noiembrie

Ce nudă e pădurea
Cu sânii ruginii
Si nurii conifere!

Ce proaspătă-i colina
Cu coastele golase
Si bratele aurii!

Ce veselă-i privirea
Cu razele-i zglobii
Și cu sclipiri afunde!

Trecută-i toamna,
În damigene-i vinul,
Pe foc mai pune-un lemn,
Să depănăm destinul!

duminică, 6 noiembrie 2011

Călător prin viată

Omul din tren... S-a mai spus despre el că e cel mai bun psiholog, că te ascultă, că poti să-i spui toate supărările si visurile tale. Le va uita sau va merge cu ele în lumea lui, fără nicio interferentă cu drumul pe care îl vei urma. Ei bine, tainele tale sunt în sigurantă, dar, fizic, omul acela va pleca pentru totdeauna din viata ta. Nu stiu dacă este trist, dar, până la urmă, el moare pentru tine în momentul în care coboară din tren, iar tu...la fel, treci într-o altă lume, cunoscută ori străină, dar diferită... Ai putea să-i ceri numărul de telefon sau contul fb si atunci...parcă l-ai/te-ai salva, dar...nu, îl lasi asa, să se ducă. Nici măcar numele nu i-l stii, desi i-ai încredintat o parte din viata ta.

Un om drag familiei mele, pe care îl vedem rar, dar apăsat, ne-a spus la un moment dat că nu-si face niciodată griji pentru oamenii pe care-i iubeste, căci Dumnezeu este peste tot. Indiferent că suntem aici ori peste mări si tări sau...dincolo de ceea ce noi percepem ca fiind viata pământească, Dumnezeu veghează cu Iubirea Lui. Prin urmare, să nu ne întristăm pentru niciun om care a lăsat urme frumoase în sufletul nostru! De-om păstra iubirea, nicicând nu ne-om pierde. Prezenti sunt si vor fi toti oamenii frumosi care ne-au bucurat inimile.

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Ipocrizie portocalie

Spitalul din Codlea s-a redeschis si  fost, în sfârsit, clasificat... Ultimul erou autodeclarat este...Scripcaru. În conditii normale, as râde cu poftă si l-as astepta si pe Puiu Popa să se înscrie... Băsescu ar putea si el să se împăuneze, Boc să taie panglicuta, Cseke să spună că nu în zadar si-a dat demisia, iar Udrea să devină infirmieră de onoare... În conditii normale... Asa, însă, nu râd deloc, pentru că realitatea politică e din ce în ce mai perversă si...e posibil ca orice vis urât să ni se întâmple. În plus, mai există unii care să-i creadă.