luni, 18 februarie 2013

Aripile nu sunt definitive

Aripile nu sunt definitive
nu, aici nu...
Din visuri
animate
le iscăm,
din albe
iubiri,
din ascutite
idei
si din fâsnete
curiozități.

Aripile...nu
nu sunt definitive,
în zadar
le pregătesc
în astă seară...
să le am 
dimineată
ferchezuite...
De nu le-oi găsi,
n-oi zbura.

Ori...le pot
arunca
neglijent,
uitate...
pe spătarul scaunului
din hol,
iar ele 
aseza-se-vor 
frumos...
purtându-mă
spre nebănuite zări.

Nu, aripile 
nu sunt definitive...
Dar...vor fi
într-o zi. 

miercuri, 13 februarie 2013

Sunt oameni...


Sunt oameni 
care te pot îmbrățisa cu o privire, 
Sunt oameni 
care păstrează văzduhul în ochi, 
Sunt oameni 
care, în loc de retine, 
au porti spre suflet
și spre Rai, 
Sunt oameni 
pe care îi iubesti 
instantaneu 
și iremediabil.
Da, mai sunt oameni...
Pentru ei 
și pentru Raiul oglindit
Iubiti suntem toti,
Chiar si atunci când 
Chipul 
de nerecunoscut pare.