Aripile nu sunt definitive

Aripile nu sunt definitive

nu, aici nu...

Din visuri
animate
le iscăm,

din albe

iubiri,

din ascutite
idei

si din fâsnete
curiozități.

Aripile...nu

nu sunt definitive,

în zadar

le pregătesc

în astă seară...

să le am 

dimineată

ferchezuite...

De nu le-oi găsi,

n-oi zbura.

Ori...le pot

arunca

neglijent,

uitate...

pe spătarul scaunului

din hol,

iar ele 

aseza-se-vor 

frumos...

purtându-mă

spre nebănuite zări.

Nu, aripile 

nu sunt definitive...

Dar...vor fi

într-o zi.