Ce nudă e pădurea
Cu sânii ruginii
Si nurii conifere!
Ce proaspătă-i colina
Cu coastele golase
Si bratele aurii!
Ce veselă-i privirea
Cu razele-i zglobii
Și cu sclipiri afunde!
Trecută-i toamna,
În damigene-i vinul,
Pe foc mai pune-un lemn,
Să depănăm destinul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu