
În copilărie, aveam un prieten al cărui obicei era să spună direct ceea ce gândea. Dacă încercai să prezinti o situatie într-un mod mai acceptabil, venea el si-ti trântea adevărul din podul casei. Nimeni nu-l plăcea pentru asta, dar lucrurile erau la locul lor.
Pe de altă parte, uneori e necesar să fim delicati cu ceilalti, să-i mângâiem si să le îngrijim rănile. Atunci eufemismul e balsam.
Când, însă, înghitim si le dăm tuturor siropuri eufemistice, nu facem decât să dulcegărim o realitate care, în mod normal, ne-ar stimula toate papilele. Să gustăm viata, cu toate ale ei!
daca ar exista o singuara abordare a tuturor situatiilor, lumea ar fi anosta....de aceea s-au inventat...nuantele...
RăspundețiȘtergeretotul e sa stii cand sa folosesti o nuanta...sau alta...
depinde si de om...
unii... oricat de mult s-ar stradui nu pot fi decat transanti si incercarea lor de a fi delicati ii face sa para falsi...
si...in aceeasi nota o persoana mai sensibila nu convinge pe nimeni folosind un limbaj sau o atitudine mai dura...
concluzia...a mea cel putin e aceea ca....e mai bine sa folosim in raportul cu ceilalti ceea ce este firesc in noi ca si atitudine si atunci vom fi si convingatori si de ajutor daca este nevoie....
Cam asa e, Pandhora... :) Dacă folosim si nuanţele într-un mod...nuanţat, toate sunt ok. :))
RăspundețiȘtergereUneori trebuie sa analizam atent intre cei ce au nevoie de ajutor si cei care cer ajutor ...
RăspundețiȘtergeresunt de acord cu Christinne. Unii oameni nu au nevoie de ajutor, chiar le place starea in care se complac! Bine nu poti face cu forta, oricat de mult ti-ai dori sa fii de ajutor.
RăspundețiȘtergereClaudiu, important e cum privim noi lucrurile, ce vor ochii nostri sa vada si inima sa simta! Noi oferim culoarea lucrurilor din jurul nostru!
Si eu sunt de acord cu Luiza, dar nu mă laud. :))))))))) Stiu că e important cum privim noi lucrurile si ceea ce simte inima noastră... Totusi, hedonismul si sinceritatea aproximativă, chiar fată de noi însine, ne îndepărtează de adevărul cel de la capătul gândului.
RăspundețiȘtergere:)) mie-mi place sa ma laud!
RăspundețiȘtergerein spatele fiecarui articol exista o intamplare. care e intamplarea ta?
Daca nu le-am dat bani tiganilor care cerseau la Paris am dat dovada de sinceritate aproximativa?
RăspundețiȘtergereBun regasit, tuturor!
RăspundețiȘtergereUn subiect vaaast si plin de nuante cum spunea si pandhora.
Eu sunt de parere ca sinceritatea pana la duritate este preferabila oricarui exercitiu literar care reuseste sa indulceasca adevarul suficient cat sa devina o minciuna autentica.
Vulnerabilitatile unor oameni nu trebuie dezvoltate, protejate, unse cu alifii, ci limitate, corijate, eliminate.
Poate spunand ceea ce gandim, vom invata sa gandim atat de bine, incat nu am mai fi nevoiti sa mintim.
Zic si eu!
:)
@ Loredana
RăspundețiȘtergereÎntâmplarea mea? Hmmm... O voi căuta si...de o voi găsi...o voi aduce aici, în fata voastră... :))))
@ Luiza
RăspundețiȘtergereNuuu... Eu nu spun că trebuie să încurajezi cersetoria. Ideea era că de multe ori evităm să facem fapte bune, nu le facem, din motive egoiste, dar ne justificăm utilizând minciunele. Asta e tot.
@ Tzuguiat
RăspundețiȘtergereÎn sfârsit, o gândire sănătoasă, de bărbat. :))
Nu reactionează nimeni la provocare? :)))))))))))))
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergereTzuguiatul spune ca:
"Ideea era că de multe ori evităm să facem fapte bune, nu le facem, din motive egoiste, dar ne justificăm utilizând minciunele."
AI DREPTATE!
Si eu ma recunosc in aceasta ipostaza.
Nu stiu daca sunt motive egoiste (poate la radacina chiar asa sunt), insa stiu ca uneori gasesc suficient de multe argumente pentru a nu oferi ajutor gen: un ban unui cersetor!
Ba il gasesc ca fiind agresiv, ba il gasesc ca fiind prefacut etc.
Mi se intampla, rar, dar mi se intampla.
:)
@ Claudiu: vrei sa imi incerci rabdarea?
RăspundețiȘtergere@ Tzuguiatul: nu cred ca e vorba de un exercitiu literar. Calea de mijloc e cea mai potrivita. Pentru mine sinceritatea inseamna constientizare, meditatie asupra celor ce se si mi se petrec. Dupa constientizare iti poti schimba atitudinea vizavi de ceea ce s-a intamplat dupa cum propria persoana simte sa o faca.
:)
RăspundețiȘtergereLoredana si calea de mijloc cum o realizezi? Nu prin "exercitiu literar"?
Nu. Prin sinceritate. Nu realizezi nimic fiind dur. Trebuie sa fii indulgent, dar cu bun simt. Fiecare lucru are si parti bune si parti rele. Calea de mijloc e acolo unde poti fi constient de asta.
RăspundețiȘtergereduritatea nu este sinonim cu lipsa bunului simt.
RăspundețiȘtergere:)
Calea de mijloc, intotdeauna se realizeaza printr-un exercitiu literar gen: a fi indulgent verbal, a indulci vorbele, a arata partea plina a paharului etc...
:)
A arata partea plina a paharului nu e un exercitiu literar, cum nici duritatea nu e calea care da rezultate mereu. Uneori doar naste frustrari.
RăspundețiȘtergere:) Tzuguiatule, nu am afirmat ca duritatea este sinonima cu lipsa bunului simt. :)
Tzuguiatule, noi vorbeam despre franchete si Loredana îi spune duritate. Eu as zice să cedăm noi, desi articolul este despre eufemism, nu despre eufeminism. :))))))))))))))))))))))
RăspundețiȘtergereva inteleg ca nu-mi puteti face fata! nu e nicio problema, de data asta va las sa va ascundeti dupa comentarii de astea!
RăspundețiȘtergere;))
E bine că esti o domnişoară întelegătoare. Ştiu că există şi fete care înţeleg greşit cavalerismul. :))
RăspundețiȘtergeree una sa intelegi un lucru si e alta sa-l accepti! eu sunt f intelegatoare de felul meu :). dar nu accept in viata mea toate lucrurile pe care le inteleg
RăspundețiȘtergereSi acum ce nu accepti? Cavalerismul sau faptul că nu ai dreptate în totalitate? :))
RăspundețiȘtergereAm glumit. Femeile au întotdeauna dreptate...până la urmă. :))
RăspundețiȘtergerenu am mereu dreptate! dar acum am!
RăspundețiȘtergerehi! hi! hi! ;)) :D
RăspundețiȘtergere