Eroul trist

Acest trecut si uitat 15 noiembrie mi-a amintit de un tânăr detinut... Istet, vorbăret, simpatic, cu un fond bun... Mă întrebam ce l-o fi făcut să comită infractiuni...

Într-o zi, l-am auzit povestind despre tatăl său. Le spunea colegilor că acesta făcuse puscărie multi ani, pentru omor. Tatăl infractor, fiul călcându-i pe urme... Tipic, nu? Ei bine, de data asta nu a fost chiar asa. Tatăl său, erou al protestelor din 15 noiembrie, a fost arestat de comunisti... Erou, mai apoi, al Revolutiei, răpus de gloante, s-a dus la Cer. Copilul, rămas fără grija, autoritatea si siguranta paternă, a pornit pe căi gresite.

L-am întrebat pe băiat de ce-l prezintă pe tatăl său ca pe un infractor, când el este un erou, un om cu care se poate mândri. "Credeti că ăstora le pasă că tatăl meu a murit în Revolutie, domnule psiholog? Ei îi apreciază pe criminali." Dramatic mi se pare, însă, că el însusi a ajuns să creadă si să simtă asta.

Mă întrebam... O fi doar o inversare morală individuală, una de grup infractional sau o tulburare a etosului contemporan?

P.S.: Acum doi ani am fost la Sighet. Am văzut numele tatălui inscriptionat pe peretele eroilor neamului. Sunt sigur că îsi priveste fiul din Cer si lăcrimează.