duminică, 21 noiembrie 2010

Atât de târziu...

E o duminică cetoasă... Nu am de gând să merg nicăieri... Vreau doar să mă odihnesc...departe de frământările săptămânii... Fac, însă, greseala de a nu opri televizorul. Adorm ascultând povesti penibile de si despre Elena Udrea si mă trezesc auzindu-l pe sotul sopranei Roxana Briban. Apoi apare Boc... Ne spune că si-a făcut datoria, că a dat afară nici el nu mai stie câti bugetari. Îmi amintesc de sărăcia oamenilor de cultură, de umilirea profesorilor... Triumfalism si tragedie, victoria nonvalorii asupra artei...

Ceatza e din ce în ce mai deasă... Elena Udrea a câstigat alegerile la care a participat singură. Ne spune că ar vrea să candideze mai des... Sopranei Roxana Briban i se aprind lumânări. Oamenii o plâng... Prea târziu, prea târziu...

7 comentarii:

  1. Spre rusinea mea, pana azi nu am auzit niciodata de Roxana Briban.
    Dar, Dumnezeu are un plan cu fiecare, nu trebuie sa ajungem in niciun caz la sinucidere.
    Odihneasca-se in pace!

    RăspundețiȘtergere
  2. Trecem uneori pe lângă valori, momente cruciale, oameni care au nevoie de noi si ratăm ocazii...

    RăspundețiȘtergere
  3. Ne mor valorile si mi-e rusine ca nu suntem in stare sa le respectam...suntem singura tara din lume care nu stim sa ne respectam artistii...

    RăspundețiȘtergere
  4. O noua drama , o noua poezie
    O altă artistă s-a sinucis din depresie. Soprana Roxana Briban şi-a tăiat venele
    Jurnalul care te-nfioară
    de Teodor Munteanu

    Motto : " Când noi uităm de artă/Şi de frumosul cânt /Artiştii de valoare/Devin încet pamant "

    O alta dramă-acuma loveşte România
    Suntem în era morţii şi-a celor dispăruţi .
    Deschizi televizorul cu inima-nchircită .
    Din el revarsă moartea şi nu ai cum să lupţi .

    Amară existenţă ,trăim momente grele ,
    Le înghitim pe toate , te-ntrebi cum poţi să duci .
    Ce joc dansăm acuma şi cine-i dirijorul ?
    Ce forţă ne doreste să-i fim umile slugi ?

    Abia am dus poetul la groapa veşniciei
    Iar glasul sau titanic în noi mai răsuna
    O alta ştire tristă doreşte să confirme
    Că suntem pe o nava cu-o gaură in ea .

    Ne mor artiştii tineri , poeţii închid ochii .
    Noi suntem spectatorii acestui joc fatal .
    Te-ntrebi ce este viaţa şi care este scopul
    Să ştim atatea lucruri cu drame la final .

    Suntem portavionul ce duce-o încărcătură
    De ştiri ca-n filme horror şi-am vrea sa decolăm
    Să le lăsăm pe lună , pe marte sau în stele
    Căci vrem să-i spunem vieţii : " Dorim să continuăm ! .

    Am vrea să ne dai , viaţă , un semn de preţuire
    A noastra conştiintă nu te-a crezut aşa .
    Hai strânge valul morţii măcar pentru o clipă
    Să ne venim în fire să te putem urma ! " .

    Poezia poate fi cantata pe aceeasi melodie ca si " Poetul azi se duce " .
    Nota : Motto-ul sunt niste versuri din Adio ,Madalina

    RăspundețiȘtergere
  5. ancuta ohaci baciu22 noiembrie 2010, 17:48

    nu stiam de blog..felicitari pentru ca reusesti sa "pui degetul" pe momente semnificative pentru noi..

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu reusesc decât să mă las atins si să reactionez. :) Bine ai venit!

    RăspundețiȘtergere