Eliberare

"Mai avem patru ani de Băsescu." Acesta este gândul care m-a enervat azi dimineată. Am început să-mi număr anii cu mai multă grijă si nu mai vreau să pierd unii dintre ei. Apoi m-am gândit la oamenii din anii 30'. În acei ani si în cei de după au trecut printr-o criză, apoi prin două dictaturi, printr-un război, prin foamete, prin comunism... Unii au murit si nu nu au mai trăit deziluzia de după Revolutie si nici jalnica perioadă băsistă.

Sansa noastră este să ne restrângem orizontul de asteptări, să facem cât mai multe pentru ceilalti, dar să asteptăm cât mai putine de la oameni. Cu cât suntem mai putin interesati de satisfactii ale trupului ori de sclipiri ale trufiei,ne încorsetăm si ne prindem în chingi tot mai strânse.

Bucuriile sufletului sunt eliberatoare si vin din iubirea neconditionată, din credinta călăuzitoare si din nădejdea cea bună. Asa gândeam si asa simteam în timp ce mergeam spre biserică. Acolo am auzit pilda tânărului bogat si am înteles, o dată în plus, că lipirea sufletului de cele materiale aduce întristare si preocupări fără sens.

Eliberarea de vremuri, de preocupări caduce, de dorinte efemere, de trufasa luptă ne păstrează independenti si linistiti. Tot ce primim de la Dumnezeu si tot ceea ce le dăruim oamenilor revarsă bucurie asupra sufletului. Să primim, deci, darul divin si să-l împărtim cu toti cei dragi si, în diferite măsuri, cu toti cei pe care-i întâlnim....

Facem noi toate astea? Eu nu prea, dar tare mi-as dori.