Sighisoara, dragostea mea

M-am născut în Sighisoara...în urmă cu...foarte multi ani. A fost întotdeauna un orăsel interesant... pentru turisti. Pentru noi, cei care-l vedeam zi de zi, care-i simteam mirosul, îl măsuram cu pasii si îl stiam pe de rost, era doar o asezare plăcută, cu oameni linistiti.

De la 17 ani am plecat din oras si îl vizitez periodic, iar privirea mea s-a transformat, încet-încet. Am ajuns să-l văd cu ochi încântati...de turist.

De câtiva ani îmi tot spun că voi merge hai-hui pe străzile medievalului burg, fără să mă gândesc la timpul petrecut astfel, la vizite pe care ar trebui să le fac... Pur si simplu...să mă las dus de pasi si de gând. Ei bine, s-a întâmplat... Fără să ne propunem, într-o seară ne-am trezit "parasutati" în centrul boemului oras. O bucurie copilărească ne-a cuprins si ne întreceam, atât eu, cât si sotia mea, să redescoperim locuri, să desprindem povestile lor si să i le dăruim micutului nostru.

Pe drumul care urcă spre cetate mă imaginam pe vremuri a fi un cavaler din vechime... Orasul cel cu aer învechit s-a scurs încet în istorie si fiecare clădire a înflorit, păstrându-si, în acelasi timp, atmosfera medievală. M-am reîndrăgostit de orasul copilăriei mele, de aerul său germanic, de bucuria românească de a trăi si a primi oaspeti, oglindite atât de bine si în meniul de seară: cartofi bavarezi cu cârnat alb, bere germană nefiltrată si deliciosul lichiu cu prune. Nicăieri lichiul cu prune nu are gustul atât de bun ca acela făcut în orasul meu.

Sighisoara... Oricât v-as povesti-o, mi-as simti prea sărace cuvintele. E mai simplu, mult mai simplu si mai plăcut să urcati în tren sau în masină si să-l vizitati voi însivă. Vă veti îndrăgosti iremediabil. :) Atentie! Creează dependentă!