miercuri, 10 noiembrie 2010

Încrederea si curajul de a investi


Se spune că la interviurile pentru ocuparea unui loc de muncă decizia de acordare a încrederii se ia în primele 15 secunde, tot celălalt timp acordat fiind dedicat adunării de argumente care să sprijine decizia.

Oricât am sustine că avem nevoie de timp pentru a cunoaste o persoană, noi stim din primele clipe dacă ne place sau nu, dacă investim sau nu emotional în ea. E drept, în timp adunăm informatii, ne nuantăm atitudinile, ne schimbăm chiar deciziile, dar toate acestea nu dărâmă tendinta noastră de a construi relatii pe baza primei impresii.

Sunt oameni care, desi simt că au încredere, sunt extrem de precauti si investesc cu zgârcenie, altii care, din contră, investesc de la început, urmându-si instinctul...si acordând cu generozitate, poate chiar cu o oarecare doză de naivitate, credit, ajustându-si în timp atitudinea, în functie de răspunsul celuilalt.

Eu fac parte din cea de a doua categorie si îmi place curajul de a-ti urma instinctul, dar cred că justificat este si modul primilor de a actiona. Punându-mă, apoi, în rândul celor în care se investeste, mă simt impulsionat de încrederea cuiva si m-ar durea întâi pe mine înselarea încrederii.

Încrederea... Prudentă sau entuziasm... Frână sau imbold... Nu stiu voi cum sunteti, dar am putea afla... :)

8 comentarii:

  1. Vreau sa-ti spun ca eu investesc incredere mereu. Stiu ca suna ciudat si poate imi vei spune ca sunt naiva, dar pana acum in viata mea au aparut doar oamenii pe care gandurile mele i-au chemat. Si lucruri rele nu mi s-au intamplat. Si chiar daca ar fi fost ceva, a fost doar ca eu sa invat ce aveam de invatat.
    Si de fapt increderea despre care vorbesti tu nu o acordam nimanui, ne-o acordam noua insine!

    RăspundețiȘtergere
  2. :)
    Si asa, si asa! Sau nici asa, nici asa... precum in povestea al carei titlu l-am uitat, insa nu am uitat "nici calare, nici pe jos; nici imbracata, nici dezbracata"... asa sunt eu!
    Functie de omul cu care vin in contact, functie de starea mea psihica, sufleteasca, functie de circumstante... adica de toate la un loc.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Si eu cred că o atitudine pozitivă ajută. Sunt de acord si că încrederea în noi însine ne face să fim mai relaxati în relatia cu ceilalti si mai dispusi să investim. Mie îmi place, însă, atitudinea celor care iubesc cu acea iubire venită de sus, a celor care stiu că pot dărui cu smerenie si fără nicio opreliste.

    RăspundețiȘtergere
  4. :)
    Claudiu, vorbesti despre sfinti?!

    RăspundețiȘtergere
  5. eu sunt o persoana extrem de deschisa....
    mi se pare firesc sa acord incredere...dar si increderea are gradele ei...si limitele ei...
    increderea se castiga...si tot la fel se poate pierde...
    si da...ai dreptate...simtim intotdeauna daca cineva merita sau nu...incredere,intelegere sau o mie de alte lucruri dar de fiecare data intervine ratiunea....

    RăspundețiȘtergere
  6. Ratiunea...argumentează alegerile pe care inima le face. O prietenie bazată doar pe ratiune e o...relatie de afaceri. Coborâtă în inimă, mintea ajută, dar nu dictează. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. mi-as dori sa pot fi mai rationala...dar inima mea face mereu un pas in fata :)
    ai unit elegant cele doua fete ale monedei numita incredere...ma refer la ratiune si desigur...sentiment :)

    RăspundețiȘtergere