
Acum stiu... Pentru mine, luna noiembrie e cea pe care dau vina în această perioadă a anului. Da, da... E vinovată pentru anxietăti, depresii pasagere, indispozitii, esecuri... E vinovata de serviciu. Ce m-as face fără ea? :))))
Mă întrebam... O fi doar o inversare morală individuală, una de grup infractional sau o tulburare a etosului contemporan?
P.S.: Acum doi ani am fost la Sighet. Am văzut numele tatălui inscriptionat pe peretele eroilor neamului. Sunt sigur că îsi priveste fiul din Cer si lăcrimează.
În copilărie, aveam un prieten al cărui obicei era să spună direct ceea ce gândea. Dacă încercai să prezinti o situatie într-un mod mai acceptabil, venea el si-ti trântea adevărul din podul casei. Nimeni nu-l plăcea pentru asta, dar lucrurile erau la locul lor.
Pe de altă parte, uneori e necesar să fim delicati cu ceilalti, să-i mângâiem si să le îngrijim rănile. Atunci eufemismul e balsam.