Codlea e un oras viu

Astăzi a avut loc în Codlea o nouă demonstratie pentru apărarea spitalului... Am văzut disperarea la ea acasă. Femei, copii, bărbati...Români, maghiari, germani, tigani... Tineri si vârstnici... Toti s-au făcut pumn si au lovit în masă. "Nu se mai poate!!!".

Ceea ce m-a frapat a fost agresivitatea jandarmilor. E drept, îsi făceau datoria... La fel de drept este si că unii aveau bun simt, dar altii îi incitau pe oameni, îi amenintau, îi înghionteau si îi împingeau teribil. Nu am simtit că sunt doar scuturi umane, ci si agresori. Nu pot să nu mă întreb: de ce atâta violentă într-un oras atât de mic? Ce se putea întâmpla? Ce ar fi putut face protestatarii? Strigau un timp pe DN1 si apoi plecau acasă. Măsuri legale oricum luau jandarmii. De ce au simtit nevoia să intimideze, de ce a venit un ditamai general?

Mă uitam si nu am putut să nu-i spun unui jandarm: "Nu e ciudat că ati ajuns să-i apărati pe cei obisnuiti să încalce legea de acesti oameni?" Omul a clipit aprobator.

Pe după perdele, unii codleni priveau îmbrâncelile. M-am simtit ca pe vremea lui Ceausescu. Teama rezistă, dar furia creste. Solidaritatea se coagulează si ea. Stiti că săcelenii au venit în sprijinul codlenilor? Să fie primit!

După demonstratie, au încercat jandarmii să găsească un lider pe care să-l facă responsabil pentru ceea ce s-a întâmplat, desi stiau prea bine că pe oameni i-a adus DISPERAREA în stradă si că cel pe care l-au învinuit nu a făcut decât să le tempereze furia si să dea logică si sens civilizat protestului spontan.

Codlea a fost azi un oras minunat, un oras viu si curajos, chiar dacă în România mai miroase a popor agresat.