Observ deseori zâmbetul ipocrit-superior al celor care coboară în zonele tenebroase ale înţelegerilor ascunse, zone în care, cică, se iau adevăratele decizii şi unde se ţes realităţile viitoare. Pare că tot ce vedem noi e o reflectare vagă a celor stabilite deja în subteran.
O fi, nu ştiu şi nici nu prea vreau să ştiu. Prefer aripi, chiar frânte uneori… Nici tenebru şi nici marionetă nu voi să fiu. Libertatea mi-e mult mai dragă decât orice înregimentare profitabilă pe termen scurt. Chiar…ştiţi de ce miroase atât de greu societatea românească actuală? Pentru că nimeni nu a închis gurile de canalizare şi nu a încercat să aducă deciziile la lumină. Sau...a încercat, dar încă nu suficient. Om mai vedea.
Cei ce ar putea sa le inchida, nu sunt lasati.
RăspundețiȘtergereSi decat sa traiasca in mirosul infect, fie stau cuminti in banca lor fie... pleaca spre lumi mai "calde".
Intr-o tara in care traiesti cu scarba, ma indoiesc cum ca poti trai liber...
Luiza... Ce surpriză plăcută! :) Stau cuminti în banca lor sau pleacă? Dar despre cei care mai rămân si nu se lasă ce zici?
RăspundețiȘtergereClaudiu, voiesc a spune si eu ceva! :P
RăspundețiȘtergerehai sa inchidem noi gurile de canalizare!
Hai, Loreley! Dar...cum facem, că pe unul dintre noi nu-l prea interesează subiectul? :))
RăspundețiȘtergere