Părintele Arsenie Papacioc s-a dus la Domnul... Se bucură Cerul, căci îl primeste acasă. România crestină îsi plânge duhovnicul si stie că lacrimile-i hrănesc sufletul. De acolo, părintele se va ruga în continuare si ne va iubi, chiar dacă puscărie a primit pe ale noastre meleaguri, chiar dacă bătut si dispretuit a fost de atei , chiar dacă prea putin l-am ascultat...A plecat cu sfintenie, asa cum a trăit... Sărutăm mâna părintelui si rănile sale, de mult timp cicatrizate, înmiresmate de iubire. I-a iertat pe toti si poporul în jurul lui s-a adunat, bucuros de binecuvântări. Domnul s-a milostivit de noi si l-a lăsat să ne călăuzească până la 97 de ani... Apoi, l-a chemat, căci si Lui dor îi era.
Să nu ne întristăm! Zilele sfintilor sunt cele în care ei urcă la Cer si date ne sunt să ne bucurăm. O lacrimă să vărsăm si apoi să mergem prin lume asa cum părintele ne-a învătat: smeriti, iubitori, curajosi si credinciosi! Din Rai să ne binecuvântati, părinte!
M-au facut sa plang cuvintele tale, putine si de duh...care ating sufletul...
RăspundețiȘtergere