sâmbătă, 25 decembrie 2010

Crăciunul cuibului de cuci

E ziua de Crăciun si gestul electricianului care s-a aruncat de la balconul parlamentului încă mă tulbură. Lumea politică se pare că a trecut peste asta si ne urează să avem sperantă, răbdare si să fim solidari. Ca să se poată distra linistiti, politicienii încearcă să insiste pe patologia personajului dispus la suicid. Nu am nicio simpatie fată de cei care vor să speculeze, în beneficiul lor electoral, această tragedie, dar cred că nu putem nega semnificatia politică a gestului semenului nostru.

Am văzut că apar specialisti care acreditează ideea unei patologii, fără să aibă un diagnostic clar. Gestul mi se pare mai jalnic decât al politicienilor care îsi dau cu părerea. Cam asa s-a întâmplat si cu doamna învătătoare care era la un pas de moarte, cam asa făceau comunistii si cu protestatarii la adresa regimului. Mereu se găsea câte un psihiatru dispus să dea o semnificatie patologică gesturilor protestatare. Nu neg o tulburare a celui dispus la suicid, dar nu e cazul să bagatelizăm protestul. Asta, dacă nu vrem ca mâine să tranformăm România într-un ospiciu.

3 comentarii:

  1. Când tensiunea creste foarte mult, prima dată cedează cei mai vulnerabili. Cine stie, însă, cine sunt acestia?

    RăspundețiȘtergere
  2. 'Neaţaaa, Claudiu! :)

    Ufff, vezi cum eşti, vezi?! Eşti hotărât să-mi zgândări...vulnerabilitatea, şi gata! :)

    Şi Ţuguiatul nostru a abordat subiectul ăsta.
    Şi-am tot încercat să mă ţin departe de "ispită"...
    M-am legat de tăcere mai abitir decât Ulise de catarg, dar, degeaba...:))

    Şi uite de ce...

    Sunt perfect de acord cu tine: "Când tensiunea creste foarte mult, prima dată cedează cei mai vulnerabili."

    Eu cred însă că NU cine sunt aceştia e cel mai important, ci...cum se/îşi manifestă vulnerabilitatea asta.

    Uite, sincer, eu nu aş fi procedat nici ca doamna învăţătoare şi nici ca omuleanul ăsta ajuns la capătul puterilor.

    Fiindcă eu, când ajung la capătul puterilor,...întorc!
    Altfel spus, pot accepta moartea, dar...cu ei de gât!

    "Că nu-i tot una leu să mori
    Ori câine-nlănţuit"...Nu-i aşa?!

    Uite, de aceea nici n-am mai continuat aseară dialogul din "Cafeneaua" ta - îmi ştiu "vulnerabilitatea" asta, îmi ştiu foarte bine incapacitatea de a răbda orice şi oricât, asemenea celor despre care vorbeai tu acolo. Şi îmi ştiu incapacitatea de a protesta quasi-pasiv, ca doamna învăţătoare, ori auto-agresiv, precum Andrei Sobaru.
    Or, ruşinea de care îţi spuneam este legată tocmai de această ştiută incapacitate.

    Şi nu, NU cred că este un "bici al conştiinţei"!
    Acela mă şfichiuieşte cu deosebire când permit să fiu alungată din Viaţă pentru a le face unor nemernici supra-vieţuirea mai uşoară, mai îmbelşugată...Şi nu fac, totuşi, nimic să schimb ceva...

    RăspundețiȘtergere
  3. La Realitatea TV e o emisiune despre cazul Sobaru. Oamenii puterii sunt convinsi că e bolnav psihic, ceilalti sunt la fel de convinsi că e un om perfect lucid. Doamne, cui îi mai pasă de om, cui îi mai pasă de popor?

    RăspundețiȘtergere