Rafael, chipul frumos al Codlei

Când intrati într-un oras, nu-i priviti doar clădirile, străzile, magazinele si parcurile, ci căutati la fetzele oamenilor! Nimic nu e mai fascinant decât chipul omului. Îi vedem zâmbetul, bunătatea, îi citim dragostea sau, din contră, încrâncenarea, împietrirea, împotmolirea în rele. E oglinda armoniei interioare, iar frumusetea lui nu e înscrisă în cataloagele de modă, nu apare în reviste, ci e o expresie a sufletului si se întipăreste în inimile trăitorului.

Locuiesc în Codlea de vreo 14 ani si am descoperit-o încet, în ultimii ani mai intens, iar de un an mi-e extrem de dragă. Am descoperit aici atitudine civică si demnitate, m-am mândrit că ne-am apărat spitalul si pădurea, dar, mai presus de toate, am descoperit aici OMENIE SI PROFESIONALISM. Codlea, spre deosebire de alte comunităti, are grijă de persoanele cu dizabilităti si nu doar de cele din perimetrul ei, ci primeste si brasoveni, ori oameni din împrejurimi. Fundatia Rafael este fatza cea frumoasă a Codlei, chipul ei transfigurat de bunătate si de iubire fată de semeni. Înfiintată prin înfrătire creștină, sustinută cu altruism de comunitate si de partenerii olandezi, fundatia asistă persoanele cu dizabilităti si nu oricum, ci cu un impresionant devotament si cu profesionalism. Treceti într-o zi pe la sediul ei si vă veti contamina cu dăruirea si cu eforturile personalului si ale beneficiarilor, veti fi impresionati de tot ceea ce dăruiesc acesti oameni. Vă veti întoarce mai bogati si veti sti să pretuiti bucuria de fiecare zi. Rafael e o lectie de viată si de agregare umană.

Codlea aceasta a noastră e mai frumoasă cu Rafael, e mai bună când si noi suntem mai buni si e orasul fiecărui locuitor, indiferent de etnie, provenientă geografică sau preferintă politică.

Codlea cea cu vino-ncoa'

Codlea este un oras viu... Întâlnesti aici România efervescentă, cu toată savoarea ei. Dacă la început o vedeam ca pe o comună mai mare, cu o populatie heterogenă, cu o conflictualitate latentă si lenesă, în timp a început să-mi placă. Manifestările civico-jurnalistico-politice au scos în evidentă figuri publice interesante, de la poeti saltimbanci, la scriitorasi de blog si de ziar, protestatari de prestigiu, politicieni mono, bi, multicolori sau apolitici, ziaristi impartiali ca tot românu'... Ce mai... Codlea e pitorescul rural cu fard de municipiu, locul în care, vorba unei doamne la fel de fascinate de această localitate, ici vezi un Mercedes, colo o vacă...

Da, da, da... Iubesc Codlea!

Vorba locuitorului de facebook: "like", "big like". :)) Câtă energie!!!

România, ia-ti copilul în brate! Roșia Montană plânge după tine

La Regele Solomon au venit două femei. Amândouă au născut, dar uneia i-a murit copilul și s-a gândit să-l fure pe al celeilalte, în timp ce aceea dormea. Când s-a trezit, mama și-a dat seama că nu mai era copilul lângă ea și l-a cerut înapoi. Cum nici una nu ceda, au apelat la judecata înteleptului rege. Solomon a dat poruncă să fie tăiat copilul în două, astfel încât fiecare femeie să primească câte o jumătate de copil. După reactia femeilor si-a dat seama care era mama cea adevărată, căci a fost gata să facă orice pentru a-i salva viata copilului, în timp ce mama cea falsă a încuviintat uciderea.

Probabil că vă voi scandaliza, dar mi-am amintit această pildă în timp ce urmăream manifestația publică a ecologiștilor care apără Roșia Montană.Unul dintre vorbitori le-a spus bucureștenilor: "Ziceti dacă nu vă trebuie frumusețea Roșiei Montane, că o dăm ungurilor!"Poate că am citat aproximativ, dar ideea aceasta era. Din câte stiu eu, ministrul maghiar are acum un cuvânt important de spus, iar UDMR este singura formațiune politică parlamentară care are o părere clar exprimată în problema exploatației miniere de acolo și în favoarea bunului simt. De asemenea, nationalistii și ecologiștii români au iesit în stradă ca să apere Rosia Montană. Cu alte cuvinte, au rămas în picioare cei care iubesc acest tărâm, indiferent dacă sunt români sau maghiari.

Privesc emisiunea domnului Tatulici referitoare  la acest subiect.Scârboasă emisiune! Pe oamenii aceia îi înteleg, mineri săraci, dornici să muncească, nu iau în calcul efectele, dar ceilalți sustinători ai proiectului îmi par niste jalnici profitori, în plină prostituție profesională.

Cei care iubiti Ardealul, fiti mame bune si nu-i doriti otrăvirea! În rest, e doar gargară patriotardă. Cântati cu o mândrie de fanfaroni: "Noi suntem români, noi suntem români", dar drama Rosiei Montane, cea de la Roșia Poeni vă sunt străine. Doar câtiva oameni frumosi mai luptă cu dragoste pentru acest tărâm românesc. De ce, totusi, România se poartă ca o mamă falsă? De ce nu-si ia copilul în brate și îl lasă pe mâna unui tată betiv si a unor otrăvitori cu vorbe mieroase?