luni, 18 februarie 2013

Aripile nu sunt definitive

Aripile nu sunt definitive
nu, aici nu...
Din visuri
animate
le iscăm,
din albe
iubiri,
din ascutite
idei
si din fâsnete
curiozități.

Aripile...nu
nu sunt definitive,
în zadar
le pregătesc
în astă seară...
să le am 
dimineată
ferchezuite...
De nu le-oi găsi,
n-oi zbura.

Ori...le pot
arunca
neglijent,
uitate...
pe spătarul scaunului
din hol,
iar ele 
aseza-se-vor 
frumos...
purtându-mă
spre nebănuite zări.

Nu, aripile 
nu sunt definitive...
Dar...vor fi
într-o zi. 

miercuri, 13 februarie 2013

Sunt oameni...


Sunt oameni 
care te pot îmbrățisa cu o privire, 
Sunt oameni 
care păstrează văzduhul în ochi, 
Sunt oameni 
care, în loc de retine, 
au porti spre suflet
și spre Rai, 
Sunt oameni 
pe care îi iubesti 
instantaneu 
și iremediabil.
Da, mai sunt oameni...
Pentru ei 
și pentru Raiul oglindit
Iubiti suntem toti,
Chiar si atunci când 
Chipul 
de nerecunoscut pare.

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Mir


Mirul iubirii,
Duios pleonasm,
Sărutare pe frunte,
Căldură în suflet,
Și-aromă de Rai.


sâmbătă, 29 decembrie 2012

Mozaicul viu


E lumea un mozaic viu... Întâlnim oameni în stări de lașitate, de prefăcătorie, de zgârcenie sufletească, oameni care, astfel, ne golesc de energie, dar, Slavă Domnului, mai sunt oameni a căror frumusețe interioară ne luminează sufletele, oameni care dăruiesc atât de firesc încât nici nu sesizează asta... 

Uneori...e suficient să vezi un gest fals ca să lasi toată ziua să ti se năruie, alteori, o faptă sau o vorbă bună a cuiva îti schimbă viata... Contează ce alegem. Dragi mi-s oamenii care banalizează bucuria simplă de a (se) dărui. De la ei vreau să învăt fericirea de a fi si iubirea din fiecare clipă, lor le datorez ceea ce e bun în mine...  Ei m-au umplut din ceea ce, la rândul lor, au primit. "Ale tale dintru ale tale, Tie îti aducem de toate si pentru toate..." Asa aud în fiecare duminică la Sfânta Liturghie. Sunt un fir din acele "toate". Să dea Bunul să fiu si o un pic din acel "aducem"! Cât despre neputințele spre bine, vorba ceea: "ce rele să se spele!".

Ce complex mozaic în preajmă și...în noi!

luni, 12 noiembrie 2012

Zâmbetul simplu al fericirii de a fi

Sunt zile în care, pur si simplu, bucuria îti umple inima si sufletul îti musteste de drag... Sunt seri în care adormi cu zâmbetul pe buze si cu sentimentul că există o ordine în toate... Sunt dimineti în care preaplinul din ajun te trezeste cu acea energie sfredelitoare de stânci...

Nu trebuie să ti se întâmple nimic special pentru asta... Să-i vezi si să-i simti aproape pe ai tăi, să crezi în bunătatea fără de margini a Dumnezeului celui iubitor, să lasi dragostea să-ti iasă din piept si să nu se întoarcă singură si neroditoare, să fii atât de viu încât binele să te învăluie si să se reverse, să simti încrederea zvâcnind în fiinta ta si păstrându-te în picioare în fata oricărei furtuni, zâmbetul să-ti fie călăuză si far...
 
Sunt zile în care fericirea vine... E trăirea aceea simplă, ca un dar, ca râsul cristalin al unui copil... În acele zile stii... Da, stii tot adevărul... Minunate zile!

duminică, 7 octombrie 2012

Tinerii crestini si căsnicia

Vreti să-i vedeti pe cei mai frumosi oameni? Mergeti la biserică si priviti-i pe cei care tocmai s-au împărtăsit. Momentul cuminecării e cel al desăvârsirii omului si al împlinirii lui morale, spirituale, estetice... Apoi, bineînteles, reintrati în lume, oamenii îsi mai pierd din înăltimea la care au fost ridicati... Noi, însă, cei care îi vedem atât de frumosi, venind cu zâmbetul pe buze dinspre potir, ne hrănim din bucuria lor... Credinta îi ridică pe oameni dincolo de limite si toată frumusetea lor străluceste... 

Mă gândeam...zilele trecute...câti tineri frumosi sunt în Biserică...si...totusi...cât de greu poate fi pentru un tânăr sau pentru o tânără să-si păstreze curătia si, în acelasi timp, să se integreze... O tânără frumoasă, inteligentă, credincioasă, cu un suflet curat si bun, vede cu greu, prin multimea de macho, un tânăr credincios. De asemenea, un tânăr asezat, cu valorile crestine la locul lor, vede cu dificultate, prin multimea de fetze spoite, chipul drag al celei care i-a fost hărăzită... 

Nu e usor să fii tânăr crestin azi... Dar când a fost? În urmă cu 21 de ani...am spus "da", la vârsta de nici 21 de ani, după câtiva ani de când ne cunosteam... Am crescut împreună si împreună ne-am apropiat de Dumnezeu... El a avut grijă de noi, chiar de eram foarte diferiti si, uneori, instabili în credintă. Si de tinerii de azi are grijă, asa cum s-a îngrijit de sfintii Petru si Fevronia, ocrotitorii căsniciei, asa cum, trimitându-l pe arhanghelul Rafael, s-a îngrijit de Tobie si de Sara... Da, mai sunt fete cu râvnă crestină, mai sunt băieti cu dor de Rai... Cum se întâlnesc ei? Dumnezeu stie... 

sâmbătă, 29 septembrie 2012

Nostalgii

Noi, cu totii, avem nostalgia Raiului... De acolo venim si am rămas îndrăgostiti de el. Când nu căutăm esenta, când nu găsim drumul, ne simtim goi si tristi... 

Născuti pentru Rai, starea noastră firească este aceea de Iubire. Firesc este să-i iubim pe oameni, să le transmitem asta în fiecare zi, în diverse forme, să-i îmbrătisăm, să-i prindem de mână, să-i privim în ochi si să-i sărutăm pe obraji... 

Asa am putea face într-o lume nepervertită. Când reusesti să faci asta si omul de lângă tine rămâne în matca lui, netulburat de sine si de ceilalti, umplându-se de Frumosul care s-a coborât în inimi, un colt de Rai se făureste...