E lumea un mozaic viu... Întâlnim oameni în stări de lașitate, de prefăcătorie, de zgârcenie sufletească, oameni care, astfel, ne golesc de energie, dar, Slavă Domnului, mai sunt oameni a căror frumusețe interioară ne luminează sufletele, oameni care dăruiesc atât de firesc încât nici nu sesizează asta...
Uneori...e suficient să vezi un gest fals ca să lasi toată ziua să ti se năruie, alteori, o faptă sau o vorbă bună a cuiva îti schimbă viata... Contează ce alegem. Dragi mi-s oamenii care banalizează bucuria simplă de a (se) dărui. De la ei vreau să învăt fericirea de a fi si iubirea din fiecare clipă, lor le datorez ceea ce e bun în mine... Ei m-au umplut din ceea ce, la rândul lor, au primit. "Ale tale dintru ale tale, Tie îti aducem de toate si pentru toate..." Asa aud în fiecare duminică la Sfânta Liturghie. Sunt un fir din acele "toate". Să dea Bunul să fiu si o un pic din acel "aducem"! Cât despre neputințele spre bine, vorba ceea: "ce rele să se spele!".
Ce complex mozaic în preajmă și...în noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu