Fiti partide, nu căpuse!

De felul meu, sunt mai de stânga, dar nu cred că în România avem o stângă veritabilă. Criptocomunistii si fostii utecisti, ajunsi astăzi pe urmele idolilor lor din frageda tinerete, fac de rusine atât dreapta, cât si stânga. Mi-am pus speranțele în PNTCD, apoi am votat Alianța DA și acum simpatizez cu PNL. Pe rând, partidele care au trecut pe la guvernare au atras sperante si le-au desertificat. Totusi, nu sunt adeptul ideii că toti oamenii politici sunt la fel. Chiar dacă ar fi, eu cred că solutia nu e lehamitea politică, ci o atitudine civică activă. Politicienii trebuie să ne simtă respiratia rece si să stie că fiecare greseală le este sanctionată.

Să revenim la PNL. Personal, cred că e partidul cel mai viabil în această perioadă de criză. Nu avem nevoie nici de populisme ieftine, nici de sarcasmul tălâmb al presedintelui actual si nici de abrambureala de solutii sustinute cu tărie, chiar dacă unele sunt contradictorii. Cred într-o soluție de centru-dreapta în această perioadă, dar nu si în oportunismul ieftin. Si, când spun asta, mă gândesc la ceea ce se întâmplă zilele acestea în Codlea. Toată lumea a asistat la închiderea ucigasă de spitale, inclusiv a celui din municipiul nostru. Glasurile partidelor au fost palide. Codlenii de rând, însă, s-au revoltat. Si asta pentru că Erwin Albu a fost mereu între ei si a întretinut spiritul civic. L-am văzut acolo si stiu ce spun. I s-au pus tot felul de etichete, a fost penibilizat, înjurat, amenintat, bruscat, amendat... Totusi, s-a încrâncenat si a rămas pe pozitii. Când nimeni nu mai credea, el mai lupta. Stiti care e cel mai dezarmant adversar al cuiva care se implică? Descurajarea oamenilor. Unii dintre cei care azi se dau aliati ai lui Erwin, strigau în gura mare si scriau peste tot că e în zadar ca oamenii să reactioneze. Ei, cu acest adversar s-a luptat, cu lehamitea crescândă a codlenilor care mâncau seminte în fata blocului sau care se ascundeau în curtile cu porti mari, foste săsesti, ale propriilor case.

Atunci, când vreo 10 oameni mai rămăseseră să lupte alături de el, era nevoie de orice sprijin... Unde erau atunci partidele politice? Unde era bannerul mare pe care scrie acum "PD-L-isti, luati laba de pe spitalul nostru!" ? Au avut o mică si palidă interventie. Întrebarea e: de ce acum? De ce sunt vehementi acum? De ce nu era atârnat bannerul acum câteva luni, când pe toti ne ardea buza?

Mă întreb, dacă vor să investim încredere în ei, de ce oamenii politici nu îsi asumă ceea ce EI au făcut pentru tară sau pentru comunitate? De ce vor să înceapă cu o căpusare?  Cum să votăm o căpusă? PDL s-a dovedit a fi un partid dăunător. De ce ne-am orienta spre cei care încep incorect lupta politică? Scriu acest articol pentru că vreau să-mi păstrez speranta că mai sunt oameni politici onesti, care îsi văd greselile si se feresc să persevereze.

Este evident: lupta pentru salvarea spitalului a fost condusă si sustinută cu o determinare neobisnuită pentru noi, de Erwin Albu. A fost si rămâne o luptă civică. Dragi oameni politici, găsiti-vă alte subiecte cu care să vă laudati! Sper să aveti.

Doamne ajută!