Despre ratare si rezistentă

De multe ori, când cineva vrea să jignească, i se adresează celuilalt făcându-l "ratat". Ratarea, însă, e posibilă atunci când esti în fata unei ocazii, când ai toate atuurile si esti la un pas de cee ce se consideră a fi reusită, dar îti fentezi norocul cu gratie. De aceea, nu oricui i se potriveste această etichetă. Ratat este cel ce are abilitățile necesare succesului si oportunitatea, dar sutează în bară. Andrei Plesu spunea că "dacă s-ar institui un premiu Nobel pentru ratare, românii l-ar monopoliza pentru un secol". Au trecut 35 de ani de când a emis această ipoteză si mie nu mi s-a confirmat. Ce-i drept, as mai avea ceva de asteptat, dar îmi voi asuma dreptul de a mă îndoi încă de pe acum, căci atunci când se va plini vremea nu voi mai fi p-acilea.

Când ti-ai ucis elitele sau când ai încercat să le anihilezi umflând pușcăriile cu ele, când ai instituit pentru o perioadă nedefinită criterii întoarse, când cei care mai au câte o scânteie mușcă din tărână, iar ipocrizia este politică de stat, când nonvaloarea se îmbracă strălucitor si este ovationată în piete, iar tot ce e valoros zace uitat, se mai poate vorbi despre ratare? Nu, nici  vorbă. Cum să ratăm dacă nici măcar nu ajungem să ne apropiem de poarta adversă?

Igas s-a referit la un alt politician făcându-l ratat. Da, cred că avea dreptate. Domnia sa este prototipul omului de succes în România. Sfertodoct ajuns ministru. Bravo, bravo! În comparatie cu el, toti profesorii sunt niste ratati rupti în coate. Din păcate, România e plină de igasi: unii cu bacalaureat, altii cu licentă, cu master, doctorat si/sau studii postdoctorale. Ce mai contează, când nu e sigur că un absolvent de facultate stie să scrie măcar româneste?

În tara în care regulile se aplică după bunul plac, în care nu esti nicio clipă sigur că ai vreo sansă să reusesti prin propria competentă, m-as bucura să fiu un ratat, să mă aflu în fata portii si să nimeresc bara. Cine mai poate face asta? Anormalitatea e singura stare firească în societatea de azi. Ati auzit discursul Regelui? E anormal prin decentă, moralitate si consistentă. El nu se încadrează în peisajul României care l-a votat pe Băsescu. Nici strigătul fostilor detinuti politici nu este auzit de popor, desi sângele martirilor hrăneste sufletul neamului.

În România cea întoarsă pe dos, nu cred decât în ratati. Oameni buni, nu vă adaptati! România autentică se bazează pe rezistenta voastră.