Biserica "Sfintii Apostoli Petru si Pavel" din Ghimbav este tot mai aproape de sufletul meu. Îmi aminteste de catedrala din Cluj si de cea din Sighisoara, una a studentiei, perioadă în care inima îmi vibra pentru prima dată cu adevărat crestineste, iar cealaltă din copilăria trupului si a sufletului. Gândul la catedrala din Sighisoara îmi ridică pe valul memoriei afective momentele frumoase ale cununiei, ca si strădania bunicii mele de a mă aduce, copil fiind, la biserică...în vremuri atee...
Pentru toate aceste amintiri si Dumezeu mai stie pentru ce, am intrat iar în biserica din micutul oras. De prima dată când am păsit aici...am observat în partea din dreapta...pictura care-l reprezintă pe Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare. Toată pictura este frumoasă, iar biserica este impresionantă prin arhitectura sa fizică, dar si prin cea a trăirii duhovnicesti, însă privirea mea rămâne mereu asupra chipului acestui sfânt, născut în anul 354, foarte învătat, ajuns la curtea împărătească si retras apoi în pustie, devenit una dintre figurile reprezentative ale Patericului Egiptean. Privindu-i chipul... Hmmm... Pe cine vedeti voi în această icoană? Cu sau fără voia lui... pictorul ne-a adus în fata ochilor imaginea părintelui Arsenie Boca, iar inimile noastre si-au amintit sfintenia sa. Părintele Arsenie, cel atât de iubit de popor si urât de autoritătile atee, nici astăzi nu este privit altfel, asa cum se întâmplă si cu alti sfinti prigoniti de regimul dictatorial anticrestin. De ce oare? Îmi amintesc cuvintele lui Valeriu Gafencu, sfântul închisorilor: Ateismul va fi învins, dar să fiti atenti cu ce va fi înlocuit!
Din fericire, în România mai sunt biserici vii si oameni care ne ajută să păstrăm amintirea sfintilor recenti si vesnici, dincolo de vâltorile sau de băltirea din spectrul mult sau mai putin politic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu