Si ei sunt România

Astăzi am vizitat Biserica Fortificată din Viscri... Aer medieval, miros de lemn vechi, istoria la ea acasă... Cel mai mult, însă, m-a impresionat atitudinea pe care doamna care ne era ghid o avea fată de tigani. Sunt în sat 300 de membri ai acestei etnii, oameni integrati în comunitate si care nu comit infractiuni. Mi-am amintit atunci de discutia pe care am avut-o cu câtiva cetăteni veniti din Austria cu privire la problemele pe care noi presupuneam că le-ar avea ei cu tiganii. Nici vorbă de asa ceva. Austriecii îi priveau ca pe unii care au obiceiurile lor proprii, ca pe niste nomazi uneori, dansatori, dar cetăteni austrieci fără probleme de integrare. Nici urmă de dispret sau de revoltă în glasurile lor. Mai degrabă simpatie.

Cum se face că tiganii din Viscri si cei din Austria nu sunt niste paria, pe când în societatea românească a crescut demonul marginalizării celor din această etnie? Cum de cultura superioară nu a influentat cultura celor atât de dispretuiti? Sau a influentat-o? Furtul, smecheria ieftină, "descurcăreala" le întâlnim atât la tigani, cât si la români si încă la multi altii. Lipsa de disciplină ne caracterizează si uneori ne si lăudăm cu ea. Nesimtirea e la ea acasă în blocuri, în case, pe străzi, în magazine, în piete... De ce ne plângem de tigani, când bârnele din ochii nostri stau neatinse? 

Mda... Poate că avem nevoie de tigani ca să dăm vina pe ei pentru tot ceea ce noi nu suntem în stare să facem bun, pentru tot ceea ce înseamnă esec, furtisag, minciună... În realitate, un popor care îi valorizează pe ceilalti se valorizează si pe el. Încercând să căutăm calităti la cei apropiati, vom găsi și între noi ceea ce e mai bun si vom lăsa binele să crească. Facem parte dintr-un popor frumos, crescut în spirit crestin si avem capacitatea de a ne reveni din indiferenta, ori chiar din dezgustul pe care le avem chiar si fată de ceea ce e bun în fiecare dintre oameni, indiferent de nationalitate, de culoarea pielii sau de locul de bastină. Nu suntem atoatestiutori, iar omul e o comoară de mistere. Cunosc multi tigani si am văzut că pot fi foarte sufletisti. Stiti că, în miez de noapte fiind, am rămas cu masina în drum, foarte departe de casă? Ghiciti câti dintre cei care au oprit să mă ajute erau tigani? Toti, să stiti! Si...surpriză! Nu m-a tâlhărit niciunul. Celelalte calităti vă las pe voi să le descoperiti! Aveti nevoie doar de atitudine pozitivă. Amintiti-vă că Dumnezeu a spus să-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi însine! A spus cumva si "dacă nu e tigan"? Hmmm... Parcă nu... Nu-i asa?