Stiu, deci...stiu

Până de curând, conclusivul "deci", folosit la începutul discursului, era un semn al stângăciei, dar si al autosuficientei vorbitorului. Între timp, desele critici la adresa celor care trăgeau concluzii înaintea formulării ipotezelor au contribuit la controlarea fenomenului. Au apărut, însă, atoatestiutorii. Conclusivii s-au reîncarnat. "Ce se întâmplă..." (cu sensul de "vă explic eu...") Da, aceasta este introducerea reîncarnatilor. Îi auzim peste tot. Ei nu au îndoieli, nu caută adevăruri neexplorate. Menirea lor este să ne lumineze. Înainte de orice dezbatere, ei STIU ce se întâmplă si sugrumă din start orice schimb de idei. Tot ce si-ar dori este să respiri doar atunci când ei mai slăbesc strânsoarea si să întelegi ceea ce cred ei că se întâmplă.

Poate că oamenii chiar stiu ce se întâmplă, dar descurajează comunicarea, deci...mă lipsesc. A, chiar... Ati observat că foarte multi se feresc azi să mai folosească mult hulitul "deci", apelând la mult mai digerabilul "prin urmare"? Ce se întâmplă? :))